marți, 15 aprilie 2014

Problematica europeană, în variantă băștinașă

De zile bune baleiez mediul informațional din aria politicului. În mod firesc, aș zice, pentru că mai sînt cîteva zile pînă demarează oficial campania electorală pentru europarlamentare. Și, la fel de firesc, mă interesează temele europene abordate de actorii fenomenului. Le caut cu răbdare, cu lupa aș spune, dar fără pic de succes. Și asta nu pentru că nu s-ar fi declanșat lupta, chiar dacă este în afara calendarului oficial. Dar tema și abordarea sînt fundamental neeuropene. În Germania, ca să dau un exemplu, una dintre temele majore vizează inegalitatea dintre bogați și săraci. Pentru britanici, prioritară este migrația și libertatea de mișcare. Iar, în actualul context creat de Federația Rusă, pentru polonezi și baltici viitorul Uniunii a devenit o temă predilectă. În România? Temele europene sînt: controversata candidatură a lui Mircea Diaconu, salutările de... mamă dintre Crin Antonescu și Viroel Ponta, inclusiv din ziua Floriilor, șpițurile pe care clica baronilor încearcă, mai mult sau mai priceput, a le trage în dosul Justiției. Asta fără să mai baleiez expres în zona de spălat creiere ale unor televiziuni comerciale (la propriu și la figurat) consacrate pentru acest... sport. Problematica europeană nu interesează. Nu interesează la nivelul consacratei clase politice autohtone pentru că nu are și nu poate avea o directă și rapidă legătură cu umflatul gușilor proprii și personale. Mai importantă este o deszăpezire care aduce bani mulți la pușculiță, sau un kilometru de ”șușea” care poate vîrî la buzunar și un milion de euro. Bani negri și aromitori. Temele europene nu îi intersează nici pe puținii români care se mai urnesc spre secțiile de votare. Cei mai mulți sînt ținuți la distanță de urnă de imensa stare de greață care i-a năpdit în 25 de ani de așa-zisă democrație (de fapt anarhie, baronocrație etc). Și care le-a demonstrat că procesul electoral se aseamănă cu circuitul peștilor în acvariu: cînd unii, cînd alții sînt sus, dar, peștii care vin la papa rămîn aceeași. Acvariul este strict limitativ. Iar pentru cei care vin la vot, în marea lor majoritate fundamentaliștii de partid, tematica europeană iarăși nu contează. Și aceasta dintr-un foarte simplu motiv: ai mei sînt mai frumoși și mai deștepți decît ai tăi. Iar în rest, e ca la galeriile de la fotbal: pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor! Și, în fine, tematica europeană nu intersează nici la nivel de actor politic, nici la nivel de elector (accidental sau taliban partinic) pentru că, în cultura noastră politică, votul este unul în esență negativ și emoțional. Nu se dezbat proiecte, ci se exacerbează sentimente, nu se abordează teme/tematici, ci un bogat repertoriu de grosolănii, grobianisme, înjurături. Chestiuni care, în mod normal, ar trebui să ne pună pe gînduri, să ne scoată din casă, să ne ducă în fața urnei de votare și să dea un blam decisiv actualei clase politice consacrate care are în comun doar două chestiuni: rădăcina unică în FSN, adică în linia a doua și a treia a veșnicului PCR, și disprețul suveran față de cetățeanul contribuabil privit strict ca o vacă de muls. Mi-aș fi dorit să particip la dezbateri despre soarta și rolul României în Uniunea Europeană. Despre rolul europarlamentarui român față de cetățeanul român din țară și din diasporă. Despre proiecte legislative promovabile în Parlamentul European și beneficiul implicit pentru contribuabilul român la fondurile Uniunii. Despre rolul activ al europarlamentarului român în îndrumarea și vegherea modului în care se accesează și utilizează fondurile europene în România. Numai că, în startul furat de campanie electorală, nu mi-a fost dat să identific nici măcar o vagă urmă din ceea ce mi-aș fi dorit și din ceea ce există într-o lume normală, citovă la cap. Startul furat de campanie – cu o certă promisiune pentru campania propriu-zisă – îmi proiectează ură, nu construcție, sentimente (resentimente), nu rațiune. Totul asezonat cu talibanisme și înjurături. În fond, aceasta este problematica europeană, în variantă băștinașă. Și este tragedia pe care ne-o acceptăm, mioritic resemnați.